Profesia mea


Profesia mea

Profesia care imi aduce implinire


Stim cat de greu este sa putem profesa in domeniul de care suntem interesati si pentru care avem sau putem construi abilitatile necesare. Nu minimalizez nici dificultatea etapelor de orientare vocationala:

  • a descoperi ce te pasioneaza (unii au blocat aceasta parte – a fi entuziasmat, pasionat de ceva – si incearca diferite locuri de munca, frustrati ca nu gasesc ceea ce pentru altii pare a fi la fel de usor ca un reflex);
  • a alege sub presiunea altor forte importante din viata ta, cum ar fi parintii, care, uneori, se focalizeaza exclusiv pe pragmatismul unei profesii si ignora calitatile si preocuparile propriului copil.

In acelasi timp, pentru cei carora le e clar care este pasiunea lor drumul pana la ea poate parea atat de complicat incat renunta de la inceput, ajungand sa se indeparteze de ei insisi. Altii abandoneaza poteca pentru ca le e teama ca atunci cand vor ajunge in varf vor afla despre ei ca nu sunt speciali, ca nu sunt atat de performanti pe cat sperau si, mai ales, daca si-au legat valoarea personala de o anumita profesie, ca se vor simti inutili si fara sens.

Daca, printr-o colaborare fericita a norocului si determinarii personale, lucram in domenul favorizat, e posibil sa intervina alte obstacole in calea sentimentului de implinire. O astfel de piedica este suprasolicitarea care, stiti, duce la epuizarea cunoscuta si sub numele de burnout. Tirania dorintei de a fi foarte bun, de a nu pierde oportunitati care altadata pareau aproape inaccesibile, fascinatia pentru anumite activitati ne poate face sa desconsideram nevoia de odihna.


Pentru a ne trage sufletul avem nevoie de pauze suficient de generoase. Asta inseamna  ca trebuie sa invatam sa prioritizam, eliminand indelednicirile care depasesc posibilitatea personala de a le incorpora fericit in rutina zilnica. Altfel, vom incepe sa suferim si va fi afectata nu doar viata personala, ci si nivelul energiei si entuziasmului cu care realizam orice tip de activitate.

Alte impedimente pot fi: lipsa abilitatilor de a ne relationa adecvat cu echipa in care lucram, de a munci armonios in echipa; de a ne cere drepturile; de a pune limite, cand cerintele angajatorilor sunt exagerate, nerealiste; de a ne evidentia rezultatele pozitive in fata celor cu functie de conducere; de a sti noi insine, cand suntem in postura de conducere, cum sa directionam mai bine activitatea subordonatilor nostri; de a putea sa ne organizam bine timpul  (pentru ca nu intelegem modul in care lucram, cata nevoie de relaxare avem, cate sarcini putem prelua in acelasi timp) sau cum sa nu procrastinam anumite activitati, care, impinse cat mai aproape de termenul de finalizare, devin o corvoada.

Echilibrul vine, ca intotdeuna, dintr-o cunoastere a propriilor posibilitati, dintr-o asumare a alegerilor, din curajul de a merge in directia care e in acord cu potentialul nostru, din determinarea in fata greutatilor, din versatilitate, capacitatea de a vira,  cand drumul e nepotrivit, din respectarea nu doar a nevoii de siguranta, ci si a celei de autorealizare.




Adresa Cabinet:
Strada Visinilor, nr. 3, sector 2, Bucuresti
(in cadrul Centrului PsihArt)
Telefon: 0723 66 64 33