Corpul meu


Corpul meu


Presiunea culturala ne impune un standard estetic dificil de atins. Avand in vedere ca suntem fiinte sexuale, deci avem nevoie sa ne simtim atractivi, iar frumusetea este o valoare in societatea noastra, ne vom trezi ca ne infometam, ca purtam haine care nu ne lasa sa respiram si pantofi care ne chinuie picioarele. Sub imperiul acestei constrangeri sociale, avem reactii diferite, de multe ori disfunctionale, cum ar fi:

  • De imaginea personala depinde bunastarea noastra emotionala. Fiecare kilogram in plus e o tragedie, o tableta de ciocolata e insotita de o portie de vina si critica interioara, o zi in care n-am facut sport este o dovada a lipsei noastre de vointa. Si cum mancatul emotional este o metoda prin care ne reglam starea de bine, in lipsa unei alternative mai sanatoase, vom manca si a doua patratica de ciocolata, care se asociaza bineinteles cu o vina si pedeapsa si mai mare. Acest ciclu disfunctional ne impiedica sa gasim metode mai eficiente de a avea o stare afectiva echilibrata si ne indeamna sa perseveram in a ne hrani “emotional”, nu in functie de necesitatile organismului.
  • De imaginea personala depinde autovalorizarea. Uneori, in copilarie, am primit mesaje repetate de la persoanele cu autoritate din viata noastra, prin care am inteles ca de modul in care se raporteaza ceilalti la corpul nostru depinde daca suntem sau nu importanti. Asftel, s-au creat premisele unei atitudini disfunctionale fata de imaginea noastra corporala. Mai concret, daca nu suntem frumosi sau sexy nu meritam si nu vom primi atentie, admiratie, afectiune. Acest tip de rationament disturba imaginea corporala si poate duce la tulburari alimentare grave (anorexie, bulimie, tulburare de mancat compulsiv etc.).
  • Rationalizam ca nu e important sa ne simti frumosi, sanatosi sau senzuali. In cazul persoanelor care nu se simt atractive, psihicul incearca sa se protejeze si recadreaza perspectiva. Ceea ce conteaza de fapt e bunatatea, generozitatea, inteligenta sau alte calitati ce tin de caracterul, temperamentul sau abilitatile unei persoane.

Fara indoiala ca si ele sunt de dorit, dar asta nu anihileaza nevoia de a ne simti confortabil cu corpul nostru. Curentul subteran al inconstientului va contrazice convingerea prin care, ca in resentiment, caracteristici importante ale noastre isi pierd valoarea. El va hrani o stare de spirit iritanta, dezagreabila, ale carei cauze vor fi greu de accesat. Concomitent, acest tip de deplasare poate sa aiba ecou intr-o neglijenta fata de tot ce tine de alimentatie si vestimentatie si s-ar putea sa ne scada sansele de a atrage relatii personale sau profesionale care ar putea fi utile.

Ce e de simtit, gandit, facut?

  • Acceptarea faptului ca avem nevoie sa ne placa propriul corp si sa ne simtim bine in propria piele, fie ea ridata, cu pistrui sau cu ph acid.
  • Invatarea faptului ca avem nevoie sa ne iubim corpul, alimentandu-l adecvat si nu deprivandu-l de nutrienti esentiali. Dandu-i necesarul de vitamine, miscare, ingrijire ca sa se simta si sa arate sanatos si plin de vitalitate.
  • Invatarea unor metode de complimentare a propriul corp prin atitudine si vestimentatie. Foarte putine femei pot avea masurile 90-60-90 pentru ca, fizic, este imposibil. Totusi, fiecare corp are frumusetea lui care poate fi evidentiata de modul in care ne raportam la el.
  • Invatarea unor mijloace prin care sa aducem in viata noastra bucurie, relatii hranitoare si sa nu folosim gustul placut al mancarii pentru a ne regla emotional.

Desigur, demersul de vindecare sau repozitionare interioara nu este usor. Pentru multi, alimentatia nesanatoasa si in exces este un mecanism de coping care ascunde traume profunde. Mi se pare insa pretios insight-ul legat de faptul ca ne relationam gresit cu corpul nostru si ca exista metode de a invata sa il respectam, sa il apreciem si sa ii dam ce are nevoie, primind in schimb o stare de spirit buna si incredere in potentialul lui de sanatate si atractivitate sexuala.