Nevoia de validare

La inceputul procesului de terapie, multi clienti imi spun ca “isi iau validarea din afara” si ar dori sa nu fie dependenti de aprobarea celorlalti. E oare un obiectiv terapeutic?

In primul rand, e bine sa stiti ca exista o dependenta fireasca, sanatoasa. Suntem fiinte sociale, ne nastem printre oameni, invatam sa devenim oameni de la alti oameni, crestem, ne dezvoltam prin relatii. Prin urmare, suntem interdependenti, avem multe nevoi relationale, printre care si cea de validare.

Si mai exista si o dependenta care ne face rau, cea in care nu putem lua decizii autonome, validam justetea gesturilor, emotiilor, gandurilor noastre numai bazandu-ne pe opiniile din afara. Sau chiar ne validam identitatea – daca eu sunt in regula sau nu – in functie de girul celorlalti.

Ce vrea aceasta nevoie? Ca noi si cei cu care interactionam sa intelegem ceea ce simtim, gandim, facem, suntem si sa evaluam ca este valid (bun, just, valabil, corect, valoros etc.).

Ce ar fi bine sa fie validat? Si aici apare confuzia. As discuta despre patru tipuri de validari: validarea emotiilor, gandurilor, comportamentelor si validarea persoanei.

Validarea emotiilor

Din perspectiva mea, toate emotiile sunt juste si, deci, toate trebuie validate. Asta inseamna ca cine le traieste si cei cu care intra in contact sa le numeasca corect si sa considere ca este in regula sa fie simtite.  De exemplu, furie, teama, tristete, bucurie. Pentru copii, adultii sunt responsabili sa satisfaca aceasta nevoie si sa ii ghideze spre intelegerea senzatiilor fiziologice, acceptarea lor si reglarea emotionala.

Ganditi-va la experienta voastra. Poate vi s-a intamplat sa fiti tristi si cei din jur, cu intentii binevoitoare, sa va invalideze emotia. Fie sa va propuna activitati distractive, fie sa va spuna ca nu merita sa suferiti pentru motivul respectiv. Si poate ati apreciat intentia, dar v-ati simtit nevazuti si neintelesi.

Si ne putem si noi invalida emotiile: “Nu ar trebui la varsta mea sa mai simt…”; “Ar fi trebuit sa imi fi trecut pana acum suferinta ca sunt 6 luni de la deces/ divort”. Cand nu dam voie emotiilor sa ne comunice mesajul lor, atunci ignoram cine suntem, nu dam spatiu psihicului sa se vindece, si, adesea, vom lua decizii nepotrivite.

Validarea gandurilor si comportamentelor

Aici, nu mai e chiar asa. Unele ganduri merita sustinute si manifestate prin comportamente, altele nu. Se folosesc criterii diferite (morale, religioase, logice, pragmatice etc.) pentru a le evalua ca fiind corecte, rationale, utile. In articolul acesta, ne intereseaza daca promoveaza sanatatea noastra mentala.

Mi se pare important sa intelegem ca acelasi om poate avea comportamente diferite. Poate sa isi jigneasca copiii si in acelasi timp sa doneze pentru cauze sociale sau sa ajute oameni in nevoie, fara nicio ezitare. Sau poate sa picteze induiosator, tulburator de frumos, dar sa aiba abilitati sociale deficitare. Poate sa arate caldura, bunavointa, delicatete in legatura cu anumite subiecte si bruschete, agresiune in legatura cu altele. Poate, in relatie cu acelasi om, sa manifeste dulceata, compasiune, empatie, dar si respingere, abandon. De aceea, mi se pare just sa evaluam comportamentul, nu omul.

La fel si cu gandurile. Nu toate sunt logice sau ne ajuta la atingerea obiectivelor noastre. Dar mi se pare util sa fim deschisi fata de noi insine ca sa le putem identifica si apoi analiza. De exemplu, “trebuie sa fiu inteligent/a ca sa fiu valoros sau valoroasa.” E o convingere care ne poate afecta increderea in capacitatile noastre. Intai, daca stam in contact cu noi, e important sa recunoastem ca exista genul acesta credinta. Apoi, merita sa urmam demersul de deconstructie – de unde am preluat acest mesaj, pe ce asumptii se bazeaza, daca e in acord cu felul in care intelegem lumea acum etc.

Validarea persoanei

Una din ideile centrale ale tipului de terapie pe care il practic este ca toti avem valoare si sens. Deci, a fi om inseamna a priori a fi valid. In perioada dezvoltarii noastre si chiar si azi este foarte comuna echivalenta dintre ceea ce facem, simtim, gandim si cine suntem ca oameni. Si cred ca e o confuzie care contribuie la afectari ale starii psihice, cum ar fi depresia sau anxietatea.

Cum ajuta psihoterapia nevoia de validare?

Procesul de psihoterapie faciliteaza in primul rand un mediu sigur in care sa ne putem uita cu sinceritate la noi. Pentru ca ceea ce vedem in interiorul nostru si ne trezeste rusine sau frica este primit si continut cu acceptare, incurajare, sustinere. Asta permite experiente emotionale corective (o expresie minunata din terapia centrata pe emotii). Iata ca ne putem arata sufletul fara mutilarile criticii, fara blam, cu caldura si intelegere.

Si asa invatam si noi sa aratam caldura si intelegere catre instantele psihicului nostru, sa le validam existenta, explorand cum s-au format si ce efecte au asupra vietii noastre. Si de la acest punct incepe schimbarea si vindecarea.

Pe cei care au curajul sa intre in calatoria psihoterapeutica, ii astept cu mare drag (programari la telefon 0723 66 64 33).

anapapahagi

Despre autor

Ana Papahagi este psihoterapeut cu specializare in psihoterapii scurte, colaborative, orientate pe resurse si solutii si formare teoretica in consiliere cognitiv-comportamentala, forma REBT.

Ana ofera servicii de consiliere psihologica si psihoterapie la Cabinetul propriu, fiind certificata pentru aceste activitati de Colegiul Psihologilor din Romania. In paralel, este trainer, organizator de workshop-uri si are o activitate publicistica sustinuta, articolele sale fiind publicate de site-uri precum psychologies.ro sau lapunkt.ro.