Avatar

Cum sa ma simt confortabil in pielea mea

5 octombrie 2016
No Comments
29 Views

flowers-wallpaper-48

Daca am aplica aleator, pe strada, un chestionar despre cat de satisfacuti estetic suntem de corpul nostru, rezultatele s-ar ingramadi mofturoase in zona strambaturilor de nas. Colacelul de pe burta, chelia, celulita de pe pulpe, pistruii, fundul plat, buzele subtiri, barbia ascutita… si am putea enumera la nesfarsit nemultumirile care nu ne lasa sa ne raportam prietenos la felul in care suntem alcatuiti.

Imaginea noastra corporala s-a construit imprumutand caramizile de la privirea culturala asupra frumusetii. Simetria, dimensiunile 90-60-90, tenul stralucitor, forma de clepsidra, randurile si coloanele de patratele de pe abdomen, buzele carnoase, muschii ce intind pana la refuz maneca tricoului…  preamaresc o categorie ingusta de cetateni. Noi, toti ceilalti, cand ne uitam la corpul nostru, nu prea ne regasim in descriere, ba chiar iesim pe minus sau pe un plus nedorit.

Spre deosebire de animale, unde masculul este cel care trebuie sa etaleze un penaj colorat si bogat si sa danseze seducator in jurul femelei aproape interesate, homo sapiens balcanic considera pana de curand ca ”barbatul trebuie sa fie un pic mai frumos decat dracul”. Totusi, odata cu trend-ul metrosexual si lumbersexual, greutatea nu se mai asaza doar pe bustul, talia si soldurile femeilor, deci distorsionarea stimei de sine nu mai discrimineaza intre genuri.

Acest tip de presiune ne inghesuie intr-un sablon, care nu are nicio treaba cu diversitatea in care apare corporalitatea umana. Si, de la linia de start a nepotrivirii, apare rusinea, disconfortul, vinovatia. Ne simtim inadecvati, ne imbracam astfel incat sa acoperim zonele problematice, ne e jena sa socializam cu altii, temandu-ne ca vom fi respinsi sau ridiculizati. Ce e mai rau e ca ne afecteaza identitatea de sine, ne modifica relatia fireasca cu noi insine si cu ceilalti pana la forme grave, cum ar fi tulburarea dismorfica a corpului (o afectiune in care credem ca o parte din corpul nostru e diforma, desi se incadreaza in normele sanatatii).

Uneori, aceasta nemultumire care se asociaza cu o imagine corporala negativa ne conduce spre stiluri disfunctionale de coping (de a face fata la situatii dificile). Unul dintre ele este mancatul compulsiv. Avem cu totii nevoie de un anumit bagaj zilnic de placere, iar rontaitul elibereaza endorfine. Daca aducem impreuna convingerea ca nu suntem atractivi cu alte stresuri zilnice, apare nevoia sa ne echilibram starea psihica. In loc sa alegem alte activitati generatoare de bucurie, uneori e mai la indemana sa deschidem frigiderul. Multi vor intra in ciclul: abuz alimentar, care se traduce in kilograme mai multe si, deci, neplacere si dorinta de stabilitate launtrica, care duce la un alt episod de mancat excesiv.

Un alt scenariu este cel in care ne infometam, ca parte a vreunei diete. Intre paranteze, merita spus ca dieta mai mult ne dezechilibreaza metabolismul decat ne transforma in Angelina Jolie. Mai exact, genereaza faimosul efect yo-yo: dupa ce terminam cu salata, castigam rapid si mai multe kilograme decat cele care ne deranjau initial.

Abstinenta creeaza nefericire si, cand se prelungeste, poate crea disfunctii de alimentatie. Cu alte cuvinte, ne abtinem pana cand nu mai rezistam, dam iama in mancare si nu ne mai oprim decat la senzatia de voma. Sau ne abtinem pana cand ajunge sa ne repugne mancarea si sa nu ii dam corpului necesarul de nutrienti pentru a functiona optim.

A invata sa avem o relatie sanatoasa cu alimentele mi se pare un pas important in drumul spre o relatie sanatoasa cu propriul corp. E ineficient ca obiectivul terapeutic sa fie doar cresterea motivatiei de a slabi. Daca nu e asociat cu cel de a invata sa-ti apreciezi si sa iti respecti copul, atunci ne setam pentru o recadere ori de cate ori acul cantarului se inclina in directia nedorita.

Cand avem o relatie buna cu corpul nostru cresc sansele sa avem o relatie buna cu sexualitatea noastra. Disfunctiile sexuale si imaginea corporala negativa se sprijina reciproc. Daca ceea ce avem de oferim nu ni se pare suficient de dezirabil, e greu de creat intimitate emotionala si sexuala. Unii dintre noi, prin mecanismul resentimentului (care inverseaza valorile), ajung sa-si nege senzualitatea, sa nu o mai considere importanta. Genul acesta de cenzura, fara supape suficiente de sublimare, genereaza frustrare si nefericire (nu mai vorbesc de tot felul de tulburari).

Poate ati observat pe strada ca oamenii nu merg paralel unii pe langa altii, respingandu-se pentru ca nu se incadreaza in canoanele frumusetii. Vedem cupluri de toate inaltimile si latimile tinandu-se de mana, imbratisandu-se si sarutandu-se. Vedem cupluri de toate varstele care se iubesc si se doresc. E o priza de realitate care ne dezvaluie ca imaginea corporala negativa sluteste oglinda in care ne evaluam.

Atractia sexuala, compatibilitatea emotionala si parteneriala nu se impiedica de colacei sau riduri. Dezbracati-va de complexe si blocaje si simtiti-va confortabil in pielea voastra. Sigur altii vor observa si vor aprecia atitudinea voastra. Sigur veti fi mai multumiti cu voi insiva si veti imprima impact asupra bunastarii voastre emotionale si, prin contagiune, a celor apropiati.

Daca ne acceptam si respectam corpul si ritmul lui natural, intelegem mai usor si ne adaptam la schimbarile somatice prin care trecem toata viata, inclusiv la procesul imbatranirii. Obsesia tineretii vesnice este un virus care ne ciufuleste schemele cognitive. Fiecare etapa din viata vine cu realizarile si pierderile ei, fiecare pas cu invataturile lui.

Stiu ca frumusetea si tineretea sunt traduse in putere asupra sexului de care suntem atrasi, in beneficii sociale si profesionale, dar asta nu garanteaza un destin implinit. Cand invatam sa ne uitam la ce e firesc, vom sti ca solutia nu e sa devenim dependenti de operatii estetice, incercand sa pacalim natura. Focusul pe sanatate si pe mentinerea functionalitatii mi se pare mai sanatos si mai benefic.

Exista persoane care nu stiu inca sa se valorizeze prin input personal si il cauta mereu pe al celorlalti, pentru a-si intretine stima de sine. In cadrul acestei categorii, fara sa fie exceptia, sunt persoane pentru care felul in care se prezinta fizic si sunt percepute de ceilalti este esential printre criteriile de evaluare a propriei valori. Prin urmare, lipsa de apreciere (reala sau interpretata gresit) are un ecou puternic asupra balantei psihice. Aceste persoane au dificultati majore in a accepta modificarile corporale datorate trecerii timpului si pot dezvolta crize puternice de identitate.

De asemenea, exista persoane care nu stiu cum sa isi satisfaca nevoile relationale (afectiune, apartenenta etc.) decat prin sexualizarea excesiva a modului de stabilire a legaturilor cu ceilalti. Gesturile, vestimentatia, expresiile faciale contureaza un design corporal care sa atraga erotic, pentru ca pare singura metoda de a obtine atentie si interes. Resorturile acestui comportament isi trag seva din dizabilitatile parentale, ca sa nu zic episoadele traumatice din copilarie. Este nevoie de un travaliu de constientizare si invatare ca sunt si alte trasaturi ale personalitatii lor care au potentialul de a fi acceptate si apreciate social.

In aceeasi taxonomie se incadreaza persoanele care la un moment dat au primit feedback ca nu au un look atractiv. Sexualizarea pronuntata deriva din supracompensare. Ceea ce mi-a lipsit la un moment dat incerc sa obtin acum din abundenta. Pentru un plus de claritate interioara si de echilibru, recomand o reorientare si recadrare a mecanismului de validare. E mult mai confortabil sa nu fiu preocupata constant cum imi sta parul si sa imi spun ca e destul de stralucitor si matasos, fara sa am nevoie sa caut confirmare.

Avem cu totii un radar interior care ne face sa vibram estetic ori de cate ori natura reuseste sa intrupeze idealul frumusetii. Asta nu inseamna ca ceea ce e frumos e in mod necesar si atractiv sexual. Asta nu inseamna ca frumusetea nu poate fi interpretata diferit. Asta nu inseamna ca trebuie sa ma chinui, sa ma infometez, sa imi resping corpul.

Stiati ca unii oameni sunt atat de jenati de cum arata ca nu se pot uita in oglinda, ca nu le place sa se dezbrace, ca poarta haine largi ca sa se ascunda? Stiati ca pentru unii viata e un lung sir de diete si perioade de mancat compulsiv? In prima, starea de nefericire e data de abtinerea aceea indelungata (care contravine instinctului de supravietuire), in cea de-a doua, de vinovatie, de ingrijorarea ca nu se pot opri, de rusinea ca au mancat atat de mult, de ecoul pe care il au toate astea asupra imaginii de sine. Ce mod de a trai e asta?

Pe toti cei care sunt in razboi cu propriul corp, care il alimenteaza cu mai multi sau mai putini nutrienti decat are nevoie, care se simt stanjeniti in situatii sociale din cauza senzatiei ca nu corespund estetic unor standarde greu de atins, care cred ca nu sunt interesanti si atractivi, ii indemn sa opreasca logoreea criticului interior si sa isi ofere o pauza, ca o oaza de confort. Si din aceasta zona de non-agresiune, sa decida ca sunt in regula asa cum sunt.

Pentru cei care depasesc limitele unei greutati normale, mi se pare minunat sa isi schimbe stilul de viata, dar nu prin infometare si suferinta, ci printr-o viziune noua asupra alimentelor gustoase si a miscarii. Indiferent de forma corpului vostru, sunt convinsa ca aveti calitati fizice care va fac sa fiti atractivi pentru cineva. Daca nu reusiti singuri sa invingeti forta de argumentatie a sabotorului interior, va recomand din toata inima sa va implicati intr-un proces terapeutic. Nu merita ca viata voastra sa fie ingreunata de o imagine corporala care sa nu va lasa sa simtiti spontaneitatea si frumusetea corpului vostru. Mult succes!

Puteti face programare la 0723 66 64 33, programare@anapapahagi.ro, https://www.facebook.com/anapapahagi.ro.



Adresa Cabinet:
Strada Visinilor, nr. 3, sector 2, Bucuresti
(in cadrul Centrului PsihArt)
Telefon: 0723 66 64 33