Avatar

Depresia

18 aprilie 2017
No Comments
45 Views

14666236_215528915525532_3458707175811211890_n

Pe tot parcursul vietii, invatam sa gasim un echilibru intre pierdere si castig. Pierdem in fiecare clipa potentialul altor alegeri decat cele pentru care am optat, foste versiuni ale noastre, momente magice care nu se mai intorc. Castigam oportunitati diferite, lectii despre relatia cu noi insine, cu ceilalti si cu lumea in general, intalniri si interactiuni care ne imbogatesc.

Cateodata, insa, pierdem ceva esential, o persoana draga, sanatatea sau, mai abstract, modul in care intelegeam pana atunci lumea. Si aceasta durere ne copleseste, ne rapeste energia vitala si se poate transforma in depresie. Alteori, pierdem gradual pofta de viata, incepand chiar de la varste foarte mici pana cand nu mai stim un alt mod de a trai. Sau, suntem atat de incalciti in hatisul nefericirii, incat nu putem sa ne imaginam ca altii experimenteaza cu mai multa bucurie intamplarile de zi cu zi.

Cum se prezinta episodul depresiv major? E ca un tsunami care matura tot in calea lui, reorganizeaza ganduri, emotii, stil de alimentatie, de somn… si nu in bine. Daca am lua, de exemplu, cazul unui divort ca posibil incident critic, am putea observa cum, pe ecranul mintii, se deruleaza momentele de conexiune, de intimitate emotionala, vacantele cu familia, zambete, atingeri, tot ce s-a construit impreuna. Si aproape putem simti pumnul in stomac al separarii, suferinta care te indoaie pana la pamant si fiecare pas din fiecare zi (pana la vindecare) e o lupta.

Pe masura ce inaintam in timp, adunam in tolba experiente relationale diverse. Parteneri/ e carora le-am cerut iubire, dar nu au simtit-o sau nu au stiu sa o exprime hranitor, auto-iluzionari despre tipul de partener care ni se potriveste, despre cine suntem si ce meritam sa primim. Si, evident, pot fi lectii din care invatam cum sa ne raportam functional la ceilalti, dar si rani. Daca le lasam netratate, daca la bagam sub pres sau fugim de suferinta, la un moment dat, toata durerea poate defula si sunt sanse sa ne imbolnavim de depresie.

Depresia e de obicei foarte smechera. Se poate coaliza cu sentimentul de vina, cu o evaluare globala negativa despre sine (“nu sunt bun de nimic”), cu anxietatea si sa duca la concluzia ca viata nu are rost. Ne face, astfel, sa uitam ca noi stabilim care e rostul, noi construim sensul, prin felul in care ne raportam la lumea inconjuratoare, la existenta noastra, la posibilitatea transcendentei.

Poate avea, de asemenea, aliati persoane importante din trecutul sau prezentul nostru:

  • parinti sau educatori care stabileau standardele de valoare atat de sus incat, cand ne uitam la noi, parea ca, nici daca ne-am ridica pe varfuri, nu le-am putea atinge,
  • superiori ierarhici care nu stiu sau nu pot sa foloseasca aprecierea, ci doar critica si reprosul ca posibili motivatori (evident, ineficienti),
  • asa-zisi prieteni sau colegi, care, ca mod de a-si regla propriile frustrari, indica doar greseala si neadecvarea,
  • parteneri de cuplu, si aici deschidem cutia Pandorei, pentru ca putem intalni multe motive de toxicitate.

Sau, dimpotriva, poate avea drept aliat lipsa unei retele sociale de suport, care, atunci cand trecem printr-o situatie dificila, sa vina cu caldura, cu afectiune, cu recomandari, cu o tinere de mana sau o imbratisare. Daca ne-am insingurat, i-am indepartat pe ceilalti pentru ca ne puteau rani, pentru ca apropierea vine cu o sensibilitate sporita pe care simteam ca nu o putem suporta, ne-am taiat un sprijin important.

Depresia e o boala care trebuie tratata si, totusi, sunt multi cei care nu cer ajutor si stau, in interiorul lor, cu aceasta senzatie de rau, de vid existential, de strans din dinti si actionat pe modul de supravietuire. Uneori, oamenii nu ajung in cabinet pentru ca se simt jenati ca sunt atat de tulburati, pentru ca e greu sa spuna cu glas tare ce ii doare, pentru ca nu cred ca pot fi ajutati sau, si mai grav,  ca nu merita sa fie ajutati.

Ce facem cu depresia in cabinetul de psihoterapie? In primul rand, felicitam persoana ca, in ciuda energiei scazute, a gandurilor care se opun, a vulnerabilitatii pe care o presupune dezvaluirea, a avut curajul sa vina in fata unui specialist si sa isi asume munca spre vindecare. Travaliul terapeutic presupune cunoastere de sine, analiza beneficiilor convingerilor personale despre sine si viata, schimbari de perspectiva, activare a corpului, alegeri  potrivite de drum relational si profesional.

Oamenii care vin la cabinet au obiective diverse, de la cresterea calitatii vietii pana la incheierea unui proces de doliu. Daca simtiti ca aveti o suferinta care va blocheaza, care va alieneaza de ceilalti, care va face sa mancati/ dormiti prea mult sau prea putin, nu o lasati sa se cronicizeze. Daca va luptati cu depresia sau cunoasteti pe altii care sunt intr-o astfel de situatie, indemnati-i sa ceara ajutor.

Va astept la cabinet. Puteti face programare la 0723 66 64 33, programare@anapapahagi.ro, https://www.facebook.com/anapapahagi.ro.

 



Adresa Cabinet:
Strada Visinilor, nr. 3, sector 2, Bucuresti
(in cadrul Centrului PsihArt)