Avatar

Despre despartire

6 decembrie 2016
No Comments
36 Views

913265-vintage-flowers-wallpaper-hd

Eu cred ca pentru a invata sa initiem, sa mentinem si, intr-un final, sa dam drumul unei relatii avem nevoie sa invatam despre asta. Ar fi minunat daca, inca din perioada formativa, am fi indrumati cum sa alegem potrivit pentru noi, cum sa ne hranim sanatos relatiile si, daca nu mai corespund nevoilor si dorintelor noastre, cum sa le punem capat. Asta ne-ar proteja de multe incurcaturi, de suferinta, de ani irositi luptand pentru relatii toxice.

Imitand de multe ori relatia, procesul de separare ni se infatiseaza mai contorsionat sau mai lin, iar noi, sub impactul afectarii emotionale, incercam sa facem fata avalansei de trairi. Chiar daca a fost un parteneriat frumos, stabil, care ne-a implinit mult timp si, de comun acord, partenerii decid ca a venit sfarsitul lui, durerea nu poate fi evitata. Cu atat mai mult, cand relatia ne-a secatuit energia vitala, cand ne-a aratat fatete ale noastre si ale iubitului/ei, care ne-au inspaimantat, cand putinele momente de fericire au fost umbrite de neintelegeri, greseli de comunicare, diferente fundamentale de valori.

De multe ori, insa, avem dificultati de a pune punct. Vom zabovi peste termenul de expirare, sperand ca vom regasi prospetimea si magia de altadata, ca partenerul va decide sa tina cont de sugestiile noastre, ca vom putea depasi starea actuala de suparare. Relatia poate fi ranita grav de lipsa de loialitate fata de angajamentele asumate impreuna, de lipsa prelungita a intimitatii emotionale sau sexuale, de o discordanta atat de acuta intre personalitatile celor doi, incat opinia celuilalt devine aproape contondenta.

La sfarsit, pe langa suferinta despartirii, o vom cara dupa noi si pe cea suportata anterior, care ne-a adus intr-o stare de lehamite si, evident, va fi mai greu sa ne scuturam si sa mergem mai departe.

Aceasta retinere de a face pasul natural spre separare e incurajata si de frica de singuratate. E de fapt un concept-umbrela pentru o gramada de temeri, care ne pun piedica atunci cand vrem sa inaintam. De exemplu :

  • teama ca nu vom gasi pe altcineva care sa ne accepte sau sa ne iubeasca;
  • teama ca nu o stim sa fim independenti (ca activitatile pe care le facea partenerul de viata nu vor putea fi vreodata suplinite de abilitatile personale);
  • teama sa traim singuri, fara certitudinea prezentei unei persoane speciale cu care sa ne impartasim preocuparile;
  • teama sa locuim singuri, intr-o casa care brusc pare ca scoate sunete ciudate;
  • teama ca nu vom putea sustine indatoririle financiare;
  • teama de a pierde un anumit statut, pentru cei casatoriti;
  • si tot pentru ei, teama de a nu fi blamati, priviti peiorativ, daca divorteaza.

Suntem obisnuiti sa ne traim viata intr-un anumit mod (intr-o anumita casa, cu o anumita rutina zilnica, adica intr-un context familiar si previzibil). Obisnuinta se sperie de schimbare, cu tot efortul pe care il implica, cu tot curajul de a pasi in necunoscut, cu toata bataia de cap. Raul stiut pare mai inofensiv decat cel anticipat sau posibil.

Alteori, ne grabim sa tragem cortina, fara a mai explora posibilitati de vindecare a relatiei. In special, atasamentul evitant ne da ghiont sa fugim din calea complicatiilor sentimentale. Totusi, cu sprijinul binevoitor al prietenilor sau familiei sau cu ajutorul unui specialist, puteti readuce la viata iubirea, pasiunea si intelegerea. Nu renuntati prea usor, daca este o relatie semnificativa. Incurajez pe toti cei care trec prin momente dificile in relatia de cuplu sa solicite consiliere din partea unei persoane cu expertiza in domeniu.

De multe ori, cuplurile cu care lucrez in cabinet apeleaza la serviciile mele cand relatia e bolnava, a aparut ura, resentimente profunde, episoade de violenta, cand e neplacut de tolerat chiar si prezenta partenerului. E greu sa repari fracturi profunde. De aceea, relatia ar avea sanse mult mai bune de insanatosire, daca interventia ar veni intr-o etapa initiala de framantari, cand cuplul nu identifica solutii aplicabile.

Dinamica se complica atunci cand cei doi sunt parinti. Indiferent cat de civilizata e despartirea, copiii vor fi afectati. Pe de alta parte, daca sunt expusi in mod repetat la certuri, interactiuni defectuoase, in general o legatura atipica, adica privata de caldura, intelegere, suport, armonie, din nou, toate acestea vor avea un impact nefavorabil. In plus, cand decideti sa ramaneti intr-un tip de uniune care va lasa indiferenti sau va face rau, trebuie sa stiti ca e greu sa obtineti starea de pace si prietenie interioara si copilul va simti asta si va fi influentat  cognitiv, comportamental si emotional.

Exista atat de multe tipuri de despartiri, cat si varietatea relationala. Articolul e dedicat conexiunilor in care suntem implicati plenar, care presupun atasament, chiar daca durata lor de viata e scurta. Uneori, apare in viata noastra o persoana care ne ofera tot ce am visat ca inseamna iubire: atentie, respect, interes, dorinta. Si, apoi, inainte sa ne dezmeticim, ia totul inapoi, lasand in urma o senzatie de desertaciune.

Ce rost are sa incerci, sa risti si sa primesti in inima ta pe cineva, ca mai apoi sa se infirme reciprocitatea? Pierzi increderea in existenta unor oameni de calitate si, mai ales, in posibilitatea de a-i putea intalni si atractia sa fie impartasita. Pierzi cheful de a o lua de la inceput cu cineva, de a-l cunoaste, de a negocia cu tine insuti/ insati disponibilitatea de a trece peste anumite limite ale celuilalt si ale relatiei. Pierzi speranta ca o sa fie bine si pentru tine.

Dincolo de dezamagire, ramane dragostea. Vom trai sevrajul de a nu putea vedea, atinge chipul omului pentru care simtim pasiune. Recapitulam in minte pana la obsesie momentele de intimitate, declaratiile, gesturile care ne-au adus fericire si implinire. Incepem sa ne speriem ca e o durere atat de coplesitoare ca nu putem sa ii face fata, ca o resimtim acut si ca nu pare ca se opreste.

Si totul se amplifica, daca stim ca a inceput o relatie cu altcineva. Ne imaginam ca repeta cu persoana care ne-a luat locul toata frumusetea si magia pe care am simtit-o impreuna. Si vine gelozia, resentimentul, dubiul ca suntem destul de valorosi, daca nu am fost cei alesi, ura fata de concurenta, ambivalenta fata de toata experienta. E ca o tornada care ne poate rascoli intreaga viata, daramand edificii de incredere si bunastare emotionala pe care le credeam stabile.

Cand vorbim de relatii de ani de zile, care se incheie amiabil, separarea seamana cu o operatie chirurgicala. E ca si cum cineva ti-ar taia jumatate din corp si tu trebuie sa mergi mai departe, in ciuda suferintei ingrozitoare. Se intampla ca relatii care sunt reusite din punct de vedere partenerial sa scartaie serios la capitolul romantism si sexualitate. Si, cand eforturile de a le resuscita intalnesc o linie continua, decizia naturala e de a pune punct.

Pentru a ameliora ecoul acestei lovituri, o solutie este de a o transforma intr-una de prietenie. E greu sa renunti dintr-odata la obiceiul de a impartasi micile intamplari de zi cu zi, de a cere sfatul, de a extrage din viata ta brusc pe cineva pe care il/ o consideri  parte din familie.

Cand relatia se sfarseste tumultuos, apare rusinea ca am suportat conflicte si comportamente injositoare, blamul fata de sine ca n-am avut taria de a pleca, indoiala ca suntem oameni puternici, care pot cere vietii respect si demnitate. Uneori, problemele au pulverizat demult armonia relationala si nici nu mai stim cum e sa fie confort si relaxare acasa, nici nu mai stim cine suntem si ce obiective avem. Ramanem doar cu energia de a sta cu capul deasupra apei, de a supravietui unei zile de la inceput pana la sfarsit. Si tot ce vrem, pentru moment, e un colt de liniste pe care sa ne putem odihni.

Perioada care urmeaza e gestionata diferit. Unii vor sa nu mai simta durere si in loc sa traiasca firesc travaliul de doliu (au pierdut ceva important si e normal sa sufere) se arunca imediat in alte relatii. Problema este ca, atunci cand suferi si esti bruiat interior de flash-uri ale parteneriatului anterior, nu iei decizii prea bune. Sunt sanse mari sa dai peste pradatori emotionali, peste friends with benefits si sa descoperi ca the benefits iti intorc stomacul pe dos, iar de prietenie nici nu e vorba. Lipsa pe care o simti nu poate fi compensata acum.

Trebuie, ca la o lumanare, lasata flacara sa arda ceara si procesul de vindecare sa se incheie. Trebuie privita relatia, analizate momentele speciale, cele care au creat rani, alegerile, punctele de cotitura, tiparele de conflict si de impacare, viziunea generala despre ce inseamna o legatura functionala.

E de dorit sa faci tranzitia spre un statut nou si sa inveti sa te raportezi sanatos la el, trebuie sa iti dai un moment de singuratate in care sa te regrupezi, sa te reconstruiesti. Cand o sa vina momentul sa propui cuiva alta relatie, vei fi vindecat/ a, vei avea ce sa oferi, nu o personalitate care e chinuita de durere, ci o persoana care stie cine este, ce doreste si ce merita sa primeasca.

Cu totii trecem prin momente in care separarea de o relatie importanta ne face sa simtim polaritatea extrema a emotiilor. Daca ne inecam, nu mai putem functiona, rascolim vietile noastre si a celor din jur, pana la punctul in care ii afectam major, e timpul sa cerem ajutorul unui specialist in relatii. Cand timpul se asaza mai generos intre prezent si momentul despartirii, vom vedea cum ne-am imbogatit, ce lectii am invatat si cum cresterea noastra da avant cresterii altora.

Puteti face programare la 0723 66 64 33, programare@anapapahagi.ro, https://www.facebook.com/anapapahagi.ro.



Adresa Cabinet:
Strada Visinilor, nr. 3, sector 2, Bucuresti
(in cadrul Centrului PsihArt)
Telefon: 0723 66 64 33