Avatar

Intre dorinta si nevoia de a placea

19 septembrie 2013
No Comments
36 Views

Timiditate

A vrea sa fii placut este o dorinta fireasca si constructiva, iar abilitatea de a obtine aprecierea celorlalti este cat se poate de folositoare, pentru ca deschide usile pe care am vrea să intram. Intre cele două nu este insă o relatie cauzala.

Simplu fapt ca vreau să ma placa Vasile nu inseamna ca si stiu cum sa fac asta. In acelasi timp, el poate sa ma simpatizeze si daca eu nu intreprind ceva in acest sens. Pot fi ursuza, incapabila de contact vizual, sa raspund monosilabic, sa urmaresc o musca de pe masa si sa am un succes nebun (pentru ca, printr-o inlantuire favorabila de astre, pe Vasile il atrag fetele timide).

Dar, cu cat inteligenta mea emotionala este mai limitata, cu atat scad sansele sa obtin ceea ce imi doresc (nu sunt atat de multi Vasile pe cat ne-am dori). Prin urmare, pentru orice tip de performanta sociala, este necesar interesul pentru dezvoltarea personala:

  • etichetarea corecta a propriilor emotii, ca si ale celorlalti (sa întelegem diferenta dintre furie si iritare, precum si dintre expresiile emotionale care le acompaniaza),
  • reglarea eficienta a cat mai multor ganduri, emotii si comportamente distructive (rusinea frecventa in prezenta unor persoane investite cu un anumit statut s-ar putea sa le gadile orgoliul, dar sa coboare stima lor fata de capacitatile tale),
  • sustinerea unor valori asertive de comunicare – respect pentru celalalt, manuirea armonioasa a lui „a da, a primi, a cere si a refuza”,
  • exprimarea dorintelor, fara incalcarea drepturilor participantilor la conversatie,
  • intelegerea motivatiilor din spatelor unor acțiuni, corelandu-le cu contextul
  • si cate si mai cate.

Si, desigur, astfel e mai usor sa obtinem locul de munca pe care ni-l dorim, amicitia oamenilor pe care ii pretuim, bunavointa celor care ne inconjoara si lumea devine un loc mai prietenos.

Extrema este ”trebuie ca x sa ma placa”. Daca ma place, inseamna ca sunt un om valoros, frumos, destept si minunat. Daca nu ma place, sunt un prost, penibil, neadaptat si nu merit nimic. Daca le dam celorlalti puterea sa decida daca e ceva de capul nostru, atunci evaluarea lor devine foarte importanta si, deci, este crucial sa le obtinem aprobarea.

Acest tip de standard poate fi paralizant (= vreau atat de mult sa crezi ca sunt inteligent incat nu pot să leg logic doua propozitii simple) sau supra-activator (=vorbesc in continuu ca sa iti captez atentia si interesul), generator de lauda de sine (=vreau atat de mult sa crezi ca sunt inteligent incat ii citez mereu pe cei mai buni prieteni: Immanuel, Arthur si Friedrich) sau modestie (=inainte sa iti prezint orice realizare, ii atasez etichete negative si, pentru a nu se interpreta ca asta e tot ceea ce pot face, precizez că am incropit-o in cateva minute). Din pacate, reactiile exagerate, de obicei, sunt suparatoare si sunt insotite de reactia opusa celei asteptate.

O altă situatie presupune o atentie concentrata pe atitudinea, personalitatea persoanei care da girul valorii si afisarea unui comportament de tip copycat. Daca e pro-avort si eu sustin dreptul femeii de a decide ce face cu propriul corp, daca e anti-avort, cred cu tarie ca orice altă alegere ar fi o crimă. În baza faptului binecunoscut că opiniile comune nasc simpatie, mă aleg cu o evaluare pozitivă si sunt fericit.

Dacă o astfel de putere e dată mai multor oameni sau tuturor, atunci efortul de a pune si scoate mastile sociale devine obositor. Ceea ce ajuta este faptul ca, in majoritatea cazurilor, motivatia este inconstienta. Beneficiul cand te trezesti din această goana de a cuceri universul este ca esti maestru in empatie, iar dezavantajul, dand jena la o parte, e ca trebuie sa descoperi raspunsul la intrebarea „cine vreau sa fiu?”.

Cu totii avem nevoie sa ne integram in diferite grupuri sociale, sa simtim ca avem radacini undeva, ca apartinem, dar imputernicirea semnata in alb prin care dam altora dreptul de a decide daca suntem sau nu importanti sau valorosi este extrem de daunatoare. Asa apare fobia sociala, o patologie populara care isi intinde tentaculele de la teama de a vorbi în public pana la cea de a manca intr-un restaurant.

Ea vine la pachet cu inclinatia de a evita tot ceea ce poate trezi anxietate sau cu experimentarea unor situatii normale (cum ar fi, prezenta intr-un grup a unei persoane necunoscute) ca fiind extrem de inconfortabile; si se poate gangrena in refuzul de a parasi casa deoarece orice contact uman devine dureros.

Pentru toti cei care se simt controlati de timiditate si vor sa o invinga (sau sa o transforme in ceva mai functional, cum ar fi sensibilitatea), primul pas este sa va eliberati de baubaul greselii si de reactia tip coada de cometa – rusinea.

Greseala este un semn de umanitate, un prilej de invatare si s-ar putea sa creeze confort in ambele parti ale interactiunii sociale (e mai relaxant sa comunici cu cineva care nu incearca mereu sa dea raspunsurile perfecte). Permiteti-va sa nu fiti placuti, ba chiar să fiti antipatici uneori (a nu se intelege ca fac apologia cautarii de atentie negativa). Permiteti-va sa faceti o prostie (strigati „cucurigu” in tramvai sau intrebati pe cineva de pe strada in ce an suntem) ca sa vedeti ca nu vine sfarsitul lumii. Va garantez ca si ceilalti fac tampenii si au momente cand se comporta ridicol.

Luati inapoi ceea ce va apartine – considerati ca sunteti valorosi neconditionat si incercati sa va etichetati doar comportamentele, ca motivatie pentru eforturile ulterioare de a le îmbunatati. Nu va speriati de greseli – sunt cei mai buni indicatori catre drumul cel bun, pentru că stiti care e cel cu hartoape. Mult succes!

Puteti face programare la 0723 66 64 33, programare@anapapahagi.ro, https://www.facebook.com/anapapahagi.ro.



Adresa Cabinet:
Strada Visinilor, nr. 3, sector 2, Bucuresti
(in cadrul Centrului PsihArt)
Telefon: 0723 66 64 33